INFINIT

I N F I N I T
Nu stiu ce cred alții sau cum își imaginează spațiul în care trăim,dar vreau să-mi expun si eu părerea mea fără să vreau a forma sau deforma crezul celorlalți.Pur si simplu simt nevoia să-mi expun filozofiile fără să cred că sunt deținătorul adevărului absolut.
Principala mea problemă este că nu pot să-mi imaginez infinitul.Nu pot pentru că tot ce ne este vizibil și cunoscut,are început și sfârșit.Nu ne putem gândi la infinit decât teoretic,pentru ca pana si universul care pare nemărginit cu miliardele de stele și corpuri cerești din cuprinsul său,trebuie să aibă capăt.Omul prin natura sa este curios si vrea să descopere cât mai mult,iar de fiecare dată cand ajunge la limite va vrea mai apoi să vadă ce e mai departe.Pentru ca după ceva va fi întotdeauna altceva.Pentru că si universul cât de nemărginit pare să fie și de necuprins,la un moment dat trebuie să aibă un capăt,o margine,în orice directie am merge.La fel si exploratorii oceanelor nu știau dacă vor da vreodata de pământ,dar trăiau cu convingerea că,dacă pământul e rotund,ar trebui să se întoarcă măcar în punctul din care au plecat dacă nu descoperă vreo insula sau alta întindere pe parcurs.Si au avut dreptate să creadă că pământul este sferic, pentru că acum nu ne mai mulțumim să cunoaștem doar pământul și vrem să știm tot universul.
Si cum de la micro la macro modelul sferic este esențial,putem presupune că universul este un glob fără margini ,deocamdată.Spun,deocamdată,fiindcă noi ne vom chinui mereu să-i aflăm marginile.Și dacă nu ne autodistrugem între timp,poate ca după secole de progres vom reuși.Si asta înseamnă că ar trebui să existe ceva si în afara marginilor...
Cum ar fi să afli că universul nostru este de fapt un atom dintr-un alt univers inimaginabil de mare?Si cum ar mai fi dacă ai afla ca un minuscul atom din lumea noastra este de fapt un univers la fel ca cel ce ne înconjoară dar la nivel micro?Merg mai departe și mă întreb cum ar fi dacă s-ar putea merge la infinit atât catre micro cât și către macro?Adică să treci dintr-o dimensiune în alta atât micșorând ,cât si mărind ,la infinit.Asta cred că ar însemna un infinit de dimensiuni concentrând sau dilatând si un infinit de universuri pe fiecare dimensiune în parte.Ganditi-va la o piatră ce încape în palmă (asta ca să-i fixăm limitele),din câți atomi este formată si la faptul că nu ne ajunge o viată ca să-i numaram.Ganditi-va ca fiecare atom din compoziția ei poate să fie un univers asemanator cu cel ce ne înconjoară si pe care nu-l putem cuprinde decât cu gandul.
Pare cam mult,nu?Și ca sa fie si mai complicat,ne-am mai nimerit și noi pe aici ca să ne gândim la asta...