Deseori ma gandesc la noi ,la oameni si nu numai.Ma gandesc la tot ce este viu si la tot ce se misca in univers.Ma gandesc la culori la forme si apoi ma opresc si-mi spun:"GANDESC".
Gandul sau gandirea reprezinta produsul unui creier de om sau de alta fiinta care percepe spatiul inconjurator si este constient de propria-i existenta.Dar stau si ma intreb daca poate exista gandul fara sa fie si suflet.
Oare cat de dependent e gandul fata de suflet?Pot exista separat?Cine a fost primul gandul sau sufletul?
Suntem organisme pluricelulare dotate cu gandire proprie si am avut ,cel mai des in trecut dar si acum,pretentia ca suntem singurii ganditori.Mai nou ne-am convins ca si animalele o fac.
Dar merg mai departe si cred ca primul gand ar trebui sa fie o exclamatie:EXIST !
Oare un computer va fi capabil vreodata sa fie constient de propria-i existenta si sa spuna,exist ?
In momentul acela am pune la indoiala existenta sufletului si am deveni toti matematica si atat.
Si cum in matematica exista infinit si minus infinit,atunci totul devine cat de cat logic,dar mai raman intrebarile de baza:
CINE A GANDIT PRIMUL,CAND,CUM SI UNDE?
"De ce ,"all or nothing"?Asa mi-a venit in minte initial,gandindu-ma ,poate,ca orice idee care prinde la un moment dat,poate fi combatuta ulterior in totalitate.Sau pentru ca ceva ce acum poate reprezenta totul ptr tine,in viitor sa nu mai aiba nicio valoare.Pentru ca totul este EFEMER.
vineri, 20 februarie 2015
"Gandesc,deci exist."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)